Recenzie pe Ad's blog

***

Impresiile lui moxica pe blogul #arad-lite

***

"De la prima pînă la ultima pagină, romanul Dragonul mi-a apărut ca un vortex uriaş de senzaţii, imagini şi evenimente fabuloase, în care destinele unor personaje care vin din lumi aparent paralele se intersectează constant, ajungînd în cele din urmă să se determine reciproc. Felul în care aceste existenţe se împletesc ineluctabil este menit să cucerească definitiv orice cititor, de la cel avid de detalii minuţioase redate cu o claritate aproape filmică, la cel care caută cu precădere umorul fin sau experimentul literar postmodern pînă la cel care apreciază răsturnările de situaţie şi ritmul alert al unei povestiri.

Puţini autori reuşesc să facă toate acestea în primul roman, dar Mihaela Gheorghiţă spulberă în sfîrşit un mit care i-a urmărit pînă acum ca un blestem pe scriitorii debutanţi. Prin forţa incontestabilă a scriiturii şi prin curajul de a aborda teme controversate şi de a crea personaje şi situaţii de un realism tulburător, Dragonul este mult mai mult decît un simplu roman de debut.

O dată cu el, autoarea nu se opreşte pur şi simplu la a-şi atrage cititorii într-o lume absolut fantastică, dar îi şi provoacă să vadă acest puzzle literar unic cu un ochi proaspăt, neîngrădit de prejudecăţi sau falsă pudoare. În cazul meu, starea aceasta s-a prelungit cu mult după ce am închis cartea. O port cu mine ca pe o cicatrice. Aceasta nu este nicidecum semnul unei experienţe traumatice, ci al unei treziri interioare de care numai literatura de calitate poate fi cu adevărat responsabilă." (Alexandra Anton)

***

"Pentru mine Dragonul este un roman de aventuri. Ce este dacă nu o aventură, clasică chiar, după toate regulile genului, atunci cînd un impuls – petrecerea revelionului la Barcelona, fară soț – combinat cu o întîmplare exterioară – furtul actelor care o va obliga să-și prelungească sejurul pînă se deschide consulatul – scot eroina din mediul familiar – ea bulimică fără prea mare control asupra vieții ei de pînă atunci, cu soț gamer, mamă divorțată, pururea acidă și critică – și o aruncă în mașina și apartamentul unui tip poate dubios, poate deconcertant, oricum complet diferit de ea, ca trecut, ca experiențe, ca înțelegere cum să-ți duci viața.

Apoi inevitabil <<aburirea>> – ocazie pentru pagini
și pagini de povești din trecutul colorat al lui – aburire redată de autoare cu o intuiție absolut surprinzătoare a psihicului comun bărbaților, astfel încît intelectualul care mi-ar plăcea să fiu se recunoștea în interlopul pe care ar trebui să-l detest, în felul lui de a aprecia situațiile, de a vorbi, de a se raporta la alții, de a reacționa.

Aventura are di tăti, schimbări de decor, curse cu ma
șini, sex, drugs, no rock'n'roll dar hip-hop, multe referințe la cultura pop în care trăim, batman, sentințe biblice și imperative dorit profunde scoase din context și trivializate în graffiti-uri pe ziduri, declamări patetice imortalizate public în același mediu, totul într-un amestec de subculturi și oameni (chinezi, arabi, români și moldoveni duși de acolo de nevoie, englezi eșuați la soarele iberic), condiții (squatteri, muncitori, vînzători, curve), limbi, reclame intruzive (pleonasm?), produse.

Ca stil cartea este antrenantă, plină de contur, creionînd situa
ții pe care, de-ar fi autoarea impusă deja iar nu debutantă, aș îndrăzni să le calific de-a dreptul antologice. La fel, personajele secundare dacă ar fi doar ele și tot ar fi material de un regal literar." (Sorin Manolache)

 ***

"Cartea Mihaelei Gheorghiţă este o încercare reuşită de a aborda romanul ca o cutie neagră a unei lumi care, ca un Tupolev recondiţionat, se căzneşte să ajungă la destinaţie. De remarcat vigoarea sau, mai bine spus, îndârjirea cu care dă de toţi pereţii cu personajele, sau obsesiva atenţie pentru detalii. Subiectul nu este nou în proza contemporană, dar tratarea stilistică e încântătoare. Să iei o lume cu iz de abjecţie şi să o transformi, prin intermediul unei tehnici a densificării, a arabescului,  într-o imagine aproape mitică a complexităţii universurilor mici mi se pare a fi cel mai important lucru. Şi pentru un cititor atent se poate vedea munca din spatele textului, căutările şi cunoaşterea intimă a lumii ce avea să devină ficţională." (Gabriela Tucan)